Cele mai ciudate leacuri băbești

Cu secole în urmă bolile românilor erau tratate cu ajutorul unor leacuri neobișnuite, care în zilele noastre sunt văzute ca fiind inutile și prea… ciudate.

Cele mai vechi dovezi în care sunt prezentate leacuri de tratare a bolilor datează din anul 1740, unde românii erau instruiți să trateze diferite boli de care ar putea suferi.

Pentru tuse, oamenii ungeau cu unt de vacă o gutuie, după care o fierbeau timp îndelungat. Pentru ca tusea să dispară, persoana suferindă trebuia să mănânce gutuia și să bea zeama în care a fiert fructul.

O altă modalitate de a scăpa de tuse era leacul cu usturoi copt. Se ungea usturoiul cu miere și se mânca pe stomacul gol. Fierberea smochinelor cu vișine era de asemenea o modalitate de a scăpa de tuse, zeama rezultată după fierbere fiind secretul principal.

Pentru durerile de cap și migrene, românii erau instruiți să folosească muște pisate, însă nu le consumau. Acestea erau amestecate cu miere, iar bolnavul era uns cu amestec în vârful capului pentru ca durerile să dispară.

Infecțiile la nivelul urechilor erau tratate într-un mod mai… dureros. Persoana care avea o infecție la ureche trebuia să toarne vin în locul infectat iar mai apoi să cadă, la propriu, pe urechea bolnavă. Dureros, nu?

Mușcăturile de șarpe erau destul de dese, mai ales la munca câmpului. Procesul de vindecare a mușcăturii era destul de lung. Astfel, omul mușcat de picioare era îngropat cu picioarele în pământ o zi întreagă și în timpul acela avea voie sa bea doare lapte acru, pentru vindecarea rănii.

Femeile din ziua de azi folosesc diferite tratamente împotriva căderii părului. Însă, cu secole în urmă oamenii foloseau un tratament la care nici nu ne-am fi gândit. Împotriva căderii părului, trebuia prinsă o albină dintre cele mai bune, care urma să fie pisată într-un recipient și mai apoi amestecată cu unt de capră neagră. Rezultatul trebuia aplicat în întregime pe suprafața capului, pentru o scurtă perioadă de timp.

Ce zici? Tu ai încerca unul din aceste leacuri străvechi?