„Cartea e mai bună decât filmul” e o vorbă ce se spune adesea. Analogia nu este deloc una justă, pentru că e ca și cum ai compara două forme de artă total diferite, dar e drept că nu ne putem abține s-o facem. Să vedem dacă filmul a fost fidel poveștii din carte, cine sunt actorii care dau viață personajelor noastre preferate, etc.
Și e drept că multe filme au fost dezamăgitoare și nu au reușit nici măcar să transpună pe ecran o poveste care avea deja tot ce-i trebuia. Dar asta nu se întâmplă de fiecare dată. Uneori, filmele dau clasă cărților pe care au fost bazate. Iată 10 dintre ele:
True Grit (r. Joel și Ethan Coen)
În True Grit, frații Coen au fost destul de fideli romanului western din 1958 scris de Charles Portis. Ce e în plus? Umorul lor caracteristic și o pleiadă de actori unul și unul – Jeff Bridges și Hailee Steinfeld au fost nominalizați la Oscar pentru rolurile din acest film.
Annihilation (r. Alex Garland)
Regizorul Alex Garland a reușit să facă din romanul lui Jeff VanderMeer unul dintre cele mai bune filme SF ale ultimilor ani, adăugând și mai multe elemente de suspans poveștii biologului care se aventurează într-o zonă misterioasă de unde nimeni nu s-a întors în viață.
50 Shades of Grey (r. Sam Taylor-Johnson)
Deși a devenit în scurt timp un succes colosal, nu poate nimeni contesta faptul că 50 Shades of Grey este în cel mai bun caz un roman de duzină. Ecranizarea nu e nici ea vreo capodoperă (dimpotrivă), dar vizionarea ei nu se compară cu supliciul de a citi atâtea sute de pagini de literatură de cea mai proastă calitate.
Die Hard (r. John McTiernan)
Filmul-cult din 1988 nu păstrează mare parte din latura emoțională și finalul tragic al romanului pe care este bazat (Nothing Lasts Forever de Roderick Thorp) și bine face. Die Hard a devenit o adevărată legendă, care l-a transformat pe Bruce Willis într-unul dintre cei mai importanți actori de acțiune.
Trainspotting (r. Danny Boyle)
Nimeni nu poate să pună la îndoială calitatea romanului lui Irvine Welsh, dar oricine l-a citit a putut observa singur cât este de greu de ecranizat. Până la urmă, unul dintre cele mai mari merite ale regizorului Danny Boye este însuși faptul că a reușit să-l transforme în film, și încă într-unul care a influențat generații.
No Country For Old Men (r. Joel și Ethan Coen)
Frații Coen apar din nou în această listă, pentru talentul lor incredibil de a aduce noi straturi și niveluri de interpretare unor opere literare care sunt deja niște capodopere, cum este și cazul romanului lui Cormac McCarthy. Modul lor unic de a spune o poveste prin imagini le-a adus și premii Oscar pentru scenariu, regie și cel mai bun film.
Adaptation (r. Spike Jonze)
Unele dintre cele mai inventive filme ale ultimilor 20 de ani (Eternal Sunshine of the Spotless Mind, Being John Malkovich etc.) îl au pe generic pe Charlie Kaufman ca scenarist. Acesta a folosit cartea de non-ficțiune The Orchid Thief de Susan Orlean, dar a schimbat povestea și s-a introdus chiar pe el însuși în poveste. Rezultatul este un experiment extrem de interesant pe care nu ai voie să-l ratezi.
The Shining (r. Stanley Kubrick)
Este recunoscut faptul că Stephen King a urât ecranizarea din 1980 a romanului său, dar Stanley Kubrick a adus The Shining la un grad de celebritate la care nu ar fi ajuns altfel, transformându-l într-un reper al culturii pop.
Forrest Gump (r. Robert Zemeckis)
Nu mulți știu că Forrest Gump, filmul premiat cu Oscar în 1995, are la bază un roman scris de Winston Groom. Deși toți am reținut personajul bun și cald creat de Tom Hanks, Gump cel din carte nu are prea multă legătură cu acesta (printre altele, înjură destul de mult).
Planet of the Apes (r. Franklin J. Schaffner)
În timp ce cartea are o acțiune mai așezată și îndeamnă la reflecție, filmul din 1968 are o acțiune mult mai dinamică, ce te ține cu sufletul la gură. Dar poate cel mai important: co-scenaristul Rod Sterling este cel care a adăugat finalul cu Statuia Libertății, pe care nimeni nu îl poate uita odată ce l-a văzut.